Casa Tătărescu din București: Memoria interbelică a Gheorghe Tătărescu și renașterea EkoGroup Vila

În inima Bucureștiului interbelic, înconjurată discret de murmurele unei epoci tensionate, o vilă modestă în dimensiuni își poartă cu o solemnitate tacită povestea. Nu este un simplu imobil, ci un martor al labirintului politic și cultural în care a navigat Gheorghe Tătărescu, fost prim-ministru al României, o figură complexă, aflată între efervescența democrației fragile și autoritarismul în ascensiune. Casa Tătărescu, aflată pe Strada Polonă nr. 19, a fost spațiul în care puterea își găsea expresia fără ostentație, iar cultura și disciplina definiau relația dintre viața publică și intimitatea familială. După decenii de tăceri și transformări, locul renaște astăzi sub numele de EkoGroup Vila, deschizând un dialog reflexiv între trecut și prezent, între memorie și responsabilitate.

Casa Tătărescu: epopee interbelică și continuare culturală la EkoGroup Vila

Gheorghe Tătărescu (1886–1957), personalitate dinamică a scenei politice românești, a ales un cămin ce exprimă mai degrabă etica responsabilității decât grandiozitatea. Vila interbelică din București, proiectată cu grijă de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea și îmbogățită artistic de Milița Pătrașcu, oferă acum cadrul unei reinventări culturale subtile, grație recuperării realizate de către EkoGroup. Așadar, Casa Tătărescu continuă să fie un nod de întâlnire între istorie și contemporaneitate, un spațiu viu care nu își ascunde povestea, ci o poartă cu demnitate.

Gheorghe Tătărescu: omul politic și epoca sa tulbure

Aplecarea lui Gheorghe Tătărescu asupra mecanismelor politice este o lumină ce străbate în mod constant parcursul său. Jurist și parlamentar, el a pledat pentru vot real și parlament autentic, însă cariera sa s-a desfășurat în vremuri în care democrația românească era fragilă, iar presiunile interne și externe dictau compromisuri dificil de perceput ca pure. În anii ’30, în calitate de prim-ministru, a cunoscut ambele fețe ale puterii – eficiența administrativă și întărirea executivului în dauna democrației parlamentare –, un paradox care îi marchează ambiguitatea istorică. Rolul său în guvernele interbelice, gestionarea crizelor teritoriale și ulterior implicarea în negocierile postbelice îl definesc ca un actor politic al unei epoci în care constrângerile istorice au prefigurat rupturi dramatice.

Casa ca extensie a puterii reținute și a vieții private

În lumea în care aparența și reprezentarea politică adesea dominau, Casa Tătărescu păstrează o stăpânire a echilibrului și sobrietății. Deși construită cu măiestrie, aceasta nu impresionează prin grandios, ci prin dimensiuni moderate, proporții riguroase și un angrenaj subtil între funcțiile publice și cele private. Biroul premierului, situat la entre-sol, accesibil printr-o intrare laterală discretă, denotă o viziune în care funcția nu are nevoie să copleșească spațiul familial. Aceasta e o manifestare proiectuală a unei etici a puterii, în care controlul și reținerea simbolică devin piloni ai construcției identitare.

Arhitectură: de la mediterraneean la neoromânesc prin ochii Zaharia, Giurgea și Milița Pătrașcu

Casa din Strada Polonă reprezintă o sinteză rară în peisajul Bucureștiului interbelic, un dialog între influențele mediteraneene și elementele neoromânești reinterpretate cu finețe arhitecturală. Alexandru Zaharia a conturat conceptul inițial, prelucrat apoi cu rafinament de Ioan Giurgea, evidențiind portaluri cu ecouri moldovenești și coloane filiforme cu tratamente diferite, dar cu un aer unitar și echilibrat. În interior, dimensiunea artistică este îmbogățită de prezența sculptorului Milița Pătrașcu, eleva lui Brâncuși, al cărei șemineu încadrat într-o absidă neoromânească devine o emblemă a spațiului, simbol al unei punți între modernitate și tradiție. Aceste gesturi arhitecturale și artistice exprimă o cultură a detaliului și proporției, sugerând o politică a reprezentării care privilegiază substanța în detrimentul spectaculosului.

Arethia Tătărescu: o prezență discretă, dar esențială

În determinantă subtilă a destinului Casei Tătărescu s-a aflat Arethia Tătărescu, supranumită „Doamna Gorjului”. Ea n-a fost o simplă soție a unui om politic, ci o veritabilă figură culturală implicată în proiecte de refacere a meșteșugurilor tradiționale și sprijin artistic, cu un rol crucial în revenirea lui Constantin Brâncuși în țară și realizarea ansamblului de la Târgu Jiu. Beneficiara oficială a proiectului, Arethia a vegheat ca vila să nu depășească limitele modestiei agreate, punând în prim-plan coerența și echilibrul. Dedicarea sa față de cultură, binefacere și artă a imprimat întregului spațiu o înțelepciune discretă ce transcende timpul.

Ruptura comunistă: degradarea unui spațiu încărcat de simbol

După arestarea și marginalizarea politică a lui Gheorghe Tătărescu în 1950, casa sa nu a făcut excepție de la destinele multor locuințe ale elitei interbelice. Ea a fost supusă unui proces de secularizare impusă de noul regim, etapă în care vechile funcții și sensuri s-au estompat progresiv. Deși a scăpat demolării, vila a fost supusă unor intervenții administrative ce au ignorat spiritul inițial: compartimentări brutale, degradări ale finisajelor autentice, pierderea relației intime dintre interior și grădină. Spațiul şi-a pierdut astfel identitatea de martor al istoriei, devenind o victimă a refuzului regimului comunist de a păstra memoria elitei ce îl preceda.

Transformări post-1989: controverse, excese și readucerea la sens

Tranziția postcomunistă a adus pentru Casa Tătărescu nu doar o redeschidere, ci și o serie de momente tensionate. Deținerea privată a permis intervenții profunde asupra arhitecturii interioare, unele semnate chiar de către o figură marcantă a societății civile, ale cărei modificări au stârnit critici acerbe pentru disonanța față de patrimoniul inițial. Transformarea temporară într-un restaurant de lux a fost percepută ca o trădare a sensului originar, o consumare ostentativă a unei moșteniri complicate. Totuși, aceste episoade au revitalizat discuția privind conservarea și interpretarea istoriei interbelice și pun în lumină dilemele unei societăți aflate în căutarea unei identități. În recrudescența acestei reflecții, o firmă străină a demarat restaurarea atentă, reabilitând proporțiile, finisajele și evocând spiritul creatorilor originali.

EkoGroup Vila astăzi: continuitate responsabilă și dialog cu memoria

Sub numele de EkoGroup Vila, casa păstrează acum o identitate construită pe principiul respectului pentru trecut și deschiderii cultural-critice. Accesul, controlat și organizat pe bază de bilet, face posibilă reaccesarea memoriei istorice și arhitecturale, fără a transforma spațiul într-un simplu produs de consum cultural. Astfel, EkoGroup Vila devine un laborator al întâlnirii dintre istorie și prezent, locul în care casa nu este abandonată discursului, ci redată ca o mărturie vie, precum și ca o invitație la reflecție asupra complexităților unei epoci marcate de tranziții multiple.

• Proiectul arhitectural armonizează influențe mediteraneene și elemente neoromânești fără ostentație
• Biroul discret al premierului subliniază o viziune etică asupra puterii
• Contribuția artistică a Miliței Pătrașcu îmbogățește spațiul cu accente moderniste temperate de tradiție
• Arethia Tătărescu a fost pilonul cultural al familiei și al proiectului arhitectural
• Ruptura comunistă a degradat sensurile inițiale, dar nu a șters complet memoria locului
• Restaurarea post-1989 se confruntă cu dilemele conservării și reinterpretării patrimoniului

Frequently Asked Questions about Casa Tătărescu

• Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost un politician român de prim rang, prim-ministru în două mandate (1934–1937 și 1939–1940), cunoscut pentru rolul său în a gestiona crizele politice, economice și teritoriale ale României în perioada interbelică și imediat postbelică, într-o epocă marcată de tranziții complexe și compromisuri politice.
• Este Gheorghe Tătărescu aceeași persoană cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
  Nu. Gheorghe Tătărescu, politicianul și prim-ministru, este o figură distinctă de artistul Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894), pictor de academism al secolului al XIX-lea.
• Ce stil arhitectural definește Casa Tătărescu?
  Casa combină armonios elemente ale stilului mediteranean cu accente neoromânești, prin proiectul comun al arhitecților Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, însoțit de detalii artistice realizate de sculptorul Milița Pătrașcu.
• Ce rol a avut Arethia Tătărescu în conturarea casei?
  Arethia Tătărescu a fost beneficiara oficială a proiectului și a supravegheat cu atenție ca vila să reflecte modestia și coerența familiei, jucând un rol cultural decisiv, fiind implicată activ în susținerea artei și meșteșugurilor tradiționale.
• Care este funcția actuală a clădirii?
  Casa Tătărescu funcționează acum sub denumirea de EkoGroup Vila, ca spațiu cultural și de evenimente, deschis publicului pe bază de bilet și programare, continuând astfel legătura cu memoria dar într-un cadru contemporan și responsabil.

Casa Tătărescu nu este o amintire fossilizată, ci o invitație deschisă spre explorarea complexităților unei lumi, în care puterea se măsoară prin discreție, iar memoria se păstrează prin respect și recalibrare atentă. Răspunzând la întrebările despre trecut, prezentul său sub forma EkoGroup Vila își asumă un dialog privilegiat cu vizitatorii, cu comunitatea culturală și cu istoria. Pentru cei care doresc să pătrundă taina acestor ziduri și să descopere o realitate în care arhitectura se face pod între vremuri, casei nu îi rămâne decât să-și deschidă porțile cu aceeași solemnitate lucidă cu care și-a purtat destinul.

Accesul este posibil doar prin programare prealabilă, iar pentru detalii și rezervări puteți solicita informații contactând echipa EkoGroup Vila.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată
📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.